Fiind zilele Bucureştiului am ieşit cu Alina la plimbare. Am evitat zonele calamitate de prea mulţi cetăţeni (incl. zona care era poluată cu scursuri de ulei şi nori de fum de la mici-makers), am cumpărat o carte, ne-am uitat la jeans şi apoi am zis să mâncăm ceva la Lente (întrucat Alina nu mai fusese acolo şi eu ţineam neapărat să vină şi ea). Pe drum ne-am întâlnit cu un coach-surfer care se pierduse şi a cărui hartă a Bucureştiului era aşa mai parţială (şi a cărui gazdă îşi primise în vizită amica şi i-a spus să caşte ochii în târg vreo două ore) şi pe care l-am invitat să vină la Lente să bea o cafea. Mai întâi a zis că se uita în jur şi dacă nu găseşte nimic, vine şi el, şi apoi când într-adevăr a venit n-a vrut să ne deranjeze şi s-a aşezat la altă masă. La plecare l-am întrebat dacă i-a plăcut şi mi-a spus că da, cafeaua a fost ‘a jewel’. Probabil că aşa se alintă la brazilieni lucrurile, că el era brazilian. În fine. Alina a comandat o salată Kiat Tay din care n-a lăsat nimic, şi între timp a gustat şi jumate din deliciosul meu senviş Khadya. Reminder să-mi iau două data viitoare. Am adăugat la asta câte o bere, şi mult Radiohead, Stone Temple Pilots şi chiar şi Suede, ca să ne simţim ca în anii ‘90 din care Alina şi cu mine nu am plecat niciodată.

[10 octombrie 2008]